A fost iubire…

 ”Azi…azi eu am sa plec…dar…o patre din mine…ramane aici…ramane aici la tine…dar…intr-o zi am sa ma intorc..promit…si am sa recuperez ce imi apartine…”

La naiba omule…ce e cu tine? Ce e cu lacrima aia…aia care iti curge incep pe obraz? Ce e cu tine omule? Nimic…doar sunt trist…sunt trist…ca azi plec…azi plec…si ea ramane… De mult nu m-a durut atat de mult o despartire…si nu plec…ca asa vreau…sau ca asa vrei… Plec pentru ca asa e viata…mi te-a scos in cale…iar acum…a facut sa te cunosc…sa te plac…sa tin la tine…ca la final sa fiu nevoit sa te las…sa plec…sa te parasesc… La naiba!! Chiar trebuie sa plec…nu am de ales… Da…draga mea…eu azi plec…dar…plec mult mai bogat…amintirea ta…ceea ce am trait inpreuna…e ceva special…ceva de nepretuit…ceva ce nu poti descrie in cuvinte… Si acum…dupa despartire…e al dracului de greu… Macar ne-am putut despartii asa cum meritam…doar noi doi…si cerul cu stele… Si ce ma doare cel mai mut…e ca acum…cand stiu ca ma iubesti…sunt nevoit sa te las… Eu plec azi…dar…o parte din mine…ramane aici la tine…si promit…ca am sa fac tot ce pot…tot ce e posibil…ca intr-o zi sa ma intorc…si sa iau inapoi ce imi apartine…   Aici e finalul…finalul unie perioade in care am fost…al dracului de fericit…si  asta din cauza ta… Nu stiu ce simt…daca te iubesc sau nu…dar doar gandul ca peste cateva ore plec…ma doboara… Stii…au trecut doar cateva minute de cend ne-am despartit…si deja imi lipseste…parfumul tau…inbratisarea…atingerea ta… Esti tot ce am nevoie…si acum te parasesc…nu e corect…nimic din ce se intampla nu e drept… Ce am sa ma fac eu…fara tine? fara grija ta? Fi tare omule…e doar o fata… Nu…nu e doar o fata…e Ea…Ea la care…visai mereu…niciodata nu stiai cum arata…cum e…dar acum stiu…ca Ea e tot ce am asteptat… Sper sa fie doar o iluzie…ca dimineata devreme…cand am sa ma intorc…sa nu mai simt asta… Daca stau sa ma gandesc…niciodata nu ai fost a mea…nu am fost al tau…cu adevarat…doar sufletele noastre…s-au intalnit…si au inceput sa danseze al iubirii vals…unul romantic…Universul meu…sa umplut…e plina de tine…si acum…sunt nevoit sa o golesc… Va fi greu…sunt radacini adanci…radacini mult prea adanci…ce ai lasat tu…inima si sufletul meu… Sti…eu credeam ca daca doi aomeni se iubesc…o sa fie fericiti…si nici o dinstanta nu le poate separa…ei bine…m-am inselat…si m-am inselat amarnic….. Nu vreu sa dorm…nu vreu nimic…te vreau doar pe tine langa mine…ca atunci as fi fericit… Am cunoscut fericirea adevarata…pe care nimeni in afara de tine…nu mi-a putut da… Amintirea acestei nopti…amintirea noptii de vineri…amintorea acelor nopti…le voi pastra mereu… Sunt putine…dar in acele nopti am trait…si am fost fericit… Nu stiu cand si in ce conditii ne vom intalni…dar amintirea acestei perioade…va ramane mereu… Nu stiu daca am sa te mai am vreodata…dar ma bucur al dracului de mult ca acum…te-am putut avea… Niciodata nu a durut atat de mult o despartire…acum chiar doare…simt un gol in piept…ceva ai luat cu tine… Nu vreau sa te iubesc…nu vreu sa imi lipsesti… si totodata nu vreu sa te uit…ar fi inposibil…

Hate to miss you…

If you love me…I’ll make you a star…in my universe….

O seara obisnuita…ca toate celelalte…si totusi…are ceva special… Uitandu-ma pe geam…cerul senin…acoperit de stelele stralucitoare…si e o liniste…o liniste apasatoare… Luna imi pare a fi mai mare…simt adierea fina a vantului…si mai e ceva…simt un gol…in stomac…in inima…  M-a cuprins un dor…un dor ce nu-l mai simtisem pana acum… Mi-e dor de tine! Nebuna mea! Imi lipsesti enorm…mult mai mult decat credeam eu ca ai sa imi lipsesti… Un gand ma apasa…ce faci acum? unde esti acum? in bratele cui esti acum? nu stiu…si nesiguranta asta ma doboara… Sunt departe de tine…si stiu cum e…ditanta asta…din cauza ei…am facut si eu cateva tampenii…dar inima imi e la tine…tu esti stapana mea…

“Si sti ca ma lupt si indiferent ca sunt departe, 
Sufletul meu e acolo si nimic nu ne desparte….”

Un singur lucru ma linisteste…nu mai e mult…si am sa fiu din nou in bratele tale…am sa simt iubirea ta… Dar…viitorul e intotdeauna nesigur…ce ma fac daca tu nu ma astepti? daca intre timp…ma parasesti? Distanta omoara sentimentele…ne poate distruge si pe noi… Nesigurnta asta…uneori e insuportabila… Si aici nu e vorba de lipsa de incredere…e ceva mult mai complicat… Ma gandesc daca ti-e bine…si sper…ca si tu sa imi simti lipsa…dar nu atat de mult precum eu…pentru ca e greu… Mi-e teama…sa raman singur…inconjurat de acesti pereti…pentru ca atunci…tu imi pui stapanire…pe ganduri…pe inima… si minte… Astept sa fiu din nou…langa tine…la bine si rau…sa rad…si sa plang cu tine…si ori de cate ori tu cazi…eu sa fiu langa tine si sa te ridic…ca atunci cand esti suparata…eu sa te inveselesc… Sa fiu nebunul tau…asa cum am fost mereu…

Imi inchid ochii…te simt aproape…iti simt mirosul…cu care am adormit in acele nopti magice…pe care tu mi le-ai oferit… Doar gandul…ca acolo…departe…undeva ma astepti…e atat de bun…e atat de bine, ca pot sa cred asta… M-am gandit mult…la mine…la tine…la noi…si am realizat…ca esti tot ce vreu… Nu stiu…cum o sa fie in viitor…dar acum…esti tot ceea ce imi trebuie… Pana la urma…prezentul e ceea ce conteaza… Stiu ca nu e totul perfect intre noi…ca asa e in viata…asa sunt relatiile…cu urcusuri si coborasuri… Si da…n-am fost partenerul ideal…nu am fost mereu ceea ce trebuia sa fiu…ceea ce meritai sa fiu… Dar cred ca sunt pe drumul cel bun…suntem pe drumul cel bun… Si…incep sa cred in noi…in viitorul nostru… Universul meu…e plin cu tine… Langa tine ma simt cel mai bine…Viata e un vis cu tine…si sper ca visul sa continue…..

“Poate chiar sti ce zic…sau poate o iei in gluma….
 Dar sunt legat de tine, exact ca un creion de guma ….”

My Ecstasy…

Frate,  ce draq?! ce se intampla?! Nu mai inteleg nimic…cum se face sa ma gandesc la tine…in fiecare seara…in fiecare zi?! Ce mi-ai facut? Ce drog mi-ai dat?! Mi-ai injectat un venin, de care nu mai pot sa scap… Si ma gandesc…ieri la ora asta erai in bratele mele…dar nu erai al meu….si totusi….eram fericit…eram fericit chiar daca stiam ca nu esti al meu…stiam ca in orice clipa poti sa pleci…si pana la urma ai plecat… Tu ai plecat la el…eu am plecat la ea…Un gand ma apasa…o sa fim vreodata inpreuna? Sau va trebui sa astept sa mor…si sa ma nasc din nou…pentru a te putea revedea…a te putea avea…a te putea iubii… Nu stiu cum sa te scot din minte…orice as faca…gandul tot la tine-mi fuge…

Sti…sunt doar cateva zile…de cand te cunosc…si pe zi ce trece…te doresc mai rau… Vreau sa fi al meu!! Ai reusit sa aprinzi un foc in inima….ai readus un vulca la viata….ai reusit sa ma faci sa simt…ceva ce de mult n-am mai simtit… Probabil niciodata nu o sa citesti asta…oricum n-ai intelege nimic…poate ca nu o sa stii niciodata…ceea ce gandesc…ceea ce zic… Poate pana maine-mi trece…poate e doar o un foc care arde…dar care la primul vant se stinge… Nu stiu…cert e ca acum si in zilele trecute…. asa am gandit…asa am simtit… Nu stiu ce sa fac…sa risc…sa piert totul…. si sa ma consolez cu ideea ca macar am incercat….sau…daca tot nu pot lua totul…atunci sa iau macar atat cat pot lua… Nu stiu…cum sa fac…ce sa fac…ce sa aleg… Timpul le judeca pe toate…ma va judeca si pe mine…imi va judeca si faptele…si atunci…am sa aflu ce era de facut…daca am facut sau nu bine…

Randuri despre mine….

“Si par atat de sigur…dar nu stiu incotro duc…
Instinctul meu e cel mai ieftin truc…
Trec drept prin viaţa si sunt mandru de trecut…
Si daca e sa pierd tot…o iau de la capat….lupt!”

Caut…continui sa caut…sa-mi caut un loc in viata… Sunt sigur ca si existenta mea…are un scop…doar ca eu nu reusesc sa-i gasesc rolul… De fapt…cine sunt eu? Nestiind cine sunt…nu am cum sa stiu care mi-e rolul… Sunt si eu un om…ca restul semenilor mei… Si ca si restul lumii imi doresc sa fiu fericit… Cine nu isi doreste? Cu totii ne dormi…si facem tot ce e posibil…si inposibil…ca sa devenim ceea ce vrem…si anume fericiti… Si nu e un lucru usor… Stiu asta pentru ca trec prin asta… Daca e sa ma vad in ochii oamenilor…as putea zice ca sunt un om fericit… Dar daca ma uit in nteriorul meu…imi dau seama ca nu e deloc asa… De aceea am inceput sa imi consult din ce in ce mai rar inima… Nu stiu daca e bine sau nu…nici nu conteaza…dar functioneaza…doar asa reusesc sa fiu fericit…chiar daca nu e fericirea deplina…e intr-un fel o fericire falsa… Dar…tot e mai mult decat nimic….

“Eu vreau sa spui… daca doresti
 Sa-mi fi alaturi noapte si zi…
 Acum de ramai si nu ma iubesti…
 Chiar daca nu vrei, ma vei rani…. “

In ultimile zile…m-am gandit mult…am ajuns la concluzia ca nu ma cunosc deloc…ca de fapt nici eu nu stiu cine sunt… Mi-am dat seama…cat sunt de complicat…ca sunt alcatuit din 2 parti… O parte din mine e nebunul ala…care intotdeauna se gandeste doar la distractie…care sa gandeste doar ce prostie sa faca ca sa se distreze….nebunul ala care da ton petrecerii…care nu tine cont de nimic si se gandeste ca doar lui sa-i fie bine…el se distreaza…nu prea are timp sa investeasca sentimente…nu se gandeste nici la trecut…nici la viitor…pentru el conteaza doar prezentul…si incearca sa profite de tot si sa scoata maximul din ce ii poate oferi viata in acel moment…acela care nu iubeste, nu pune suflet, nu ii pasa de nimic…doar ca placerile si poftele sale sa fie satisfacute…e un egoist…e un orgolios…dar stie sa piarda mereu ca capul sus…pentru el orgoliul e mai presus de orice…nu se lasa umilit….nu ingenuncheaza…nu-si cere scuze…si nu iarta…..o patre de care nu sunt mandru…dar stiu ca fara aceasta parte…nu m-as simti om…

Cealalta parte a mea…e eternul romantic…eternul visator… El crede ca totul are rost…si totul are un anumit scop…el crede in iubirea adevarata…crede in destin…crede in sufletul pereche…Si nu numai crede…chiar asteapta sa apara sufletul sau pereche…alaturi de care sa isi petreaca restul vietii… El se gandeste la familie…la casa…vrea copii…vrea nepoti… El investeste iubire…pune suflet…rabdare…face sacrificii….da tot ce are el mai bn in orice relatie…sperand ca de data asta si-a gasit sufletul pereche…Este genul care darueste trandafiri…care ar face totul ca fata de langa el sa fie fericita… Pentru el conteaza ca persoana pe care il iubeste sa fie fericit…si asta il face la randul sau fericit… E genul care nu poate trai fara iubire…genul care sufera dupa orice despartire…e genul care e dispus la iertare…crede in a 2-a sansa…recunoaste cand greseste…si isi cere iertare cand e cazul… Aceasta este partea mea blanda…partea care gandeste…partea care scrie… Fara partea asta…as fi un monstru…fara sentimente…

“Ca sti…ca fara incredere in schimb
Totu merge in contra timp…
E ca o piesa fara ritm…
E doar o pierdere de timp…
Nu sti ca timpu-i limitat:
“Tic-Tac, Tic-Tac”
 Dragostea s-a spulberat….” 

Sunt 2 parti…total opuse…insa fara de care…nu m-as incipui…nu m-as simti om… Combinatia asta ma defineste pe mine… Iubesc…cred in iubire adevarata…dar totodata nu ma las umilit niciodata… Nu sunt fraier sa profite lumea de mine…insa nu sunt nici golan… Si totus…mai mereu e un razboi in interiorul meu…razboiul celor 2 parti…cele 2 lumi total opuse… Imi traiesc viata…incerc sa o traiesc la maxim…chiar daca uneori nu-mi iese… Iubesc de fiecare data…chiar daca sunt iubiri dediocre… Dar asa e viata…nimic nu e pe gratis…si nimic nu iti pica din cer…daca vrei ceva…obtine-l! Nu exista nu pot…exista doar nu vreau…si chestii de genu…. Am realizat ca, pentru a ajunge, a gasi iubirea adevarate trebuie mai intai sa trec prin multe iubire mediocre ce mi le ofera viata… Poate sunt nebun…si caut ceva ce nu exista…dar prefer sa “mor” cautand…decat sa regret intr-o zi ca atunci nu am cautat….
“Decat sa minti, ca nu vrei…
Sufletul tu sa mi-l iei…
Mai bine pleci si ne oprim,
O sa doara mai putin… “

Asta sunt eu…si daca maine o sa-mi  zici ca nu ma poti iubi…e ok…incerc sa te inteleg…mai bine acum…dacat mai tarziu…oricum…stiu ca intre noi…nu mai are rost… Sti si tu asta…stiu si eu asta…stiu ca vrei sa imi zici asta…dar nu sti cum sa o zici… Nu-ti fa griji…o sa rezist…nu ar fi prima oara…nu mai sunt de mult copil… Eu am sperat…ca poate tu esti…esti femeia ce o astept de o viata…dar se pare ca nu…nu tu esti acea…pentru ca daca ai fi fost tu…acum nu ajungeam la sfarsit… Pacat…dar asta e viata…

“Am vrut sa ajut…pana cand ma blocat zidu’…
Timpul vindeca tot…Acum zi tu! 
Ce crezi? Eu stiu ca tu nu crezi nimic…
Tu nu vezi nimic, de parca ai orbit….
Deaia nu-ti promit….
Dar intrebarea e firesca:
Omul invata din greseli,
Dar oare cand greseste-nvata?  ”

Condamnat…..

“Nu mai am nimic sufletul mi-e gol…
Ca tot ce am avut mai drag, usor s-a pierdut in decor…
Tot ce-a fost, ce trebuia sa fie, toate s-au schimbat…
Da-mi un motiv sa ma mai zbat, invata-ma sa fiu soldat…..”

Condamnat…asta sunt…sunt pedepsit pe viata…condamnat la NeFericire… Se intampla lucruri groaznice in viata mea…lucruri pe care nici macar nu le reusesc sa le uit…ma urmaresc…ma chinue… Sunt un om pierdut…ma doare sa recunsc asta… Nu stiu ce sa mai fac…cum sa mai fac… Nu inteleg de ce mi se intampla toate aceastea mie… De ce mie? cu ce am gresit eu? Toata viata mea am incercat sa merg pe calea cea buna…stiu ca nu mi-a iesit mereu… Toata viata am crezut…am fost un om credincios… credeam ca lucrurile sa intamla cu un scop… Se pare ca m-am inselat… Nu imi gasesc locul…scopul meu in viata… Nu stiu ce sa mai fac…incep sa renunt…incep sa nu mai cred… Nu mai inteleg nimic…

Am cautat…am cautat raspunsuri…am ajuns sa caut raspunsul pe fundul sticlei…nici acolo nu l-am gasit…Cere e scopul meu? Care e rostul meu? Sa fiu nefericit? Sa fiu pedepsit? Sa sufar? Nimic nu mai are sens…nici viata…nimic… As vrea sa nu ma fi nascut…si atunci nu ar trebui sa trec…prin ceea ce trec…Chiar nu stiu ce sa mai fac…nimic nu mai e la fel… Doar probleme…dezamagiri…si tristete…nu am nimic din ce mi-as dori…din ce as avea nevoie… Trebuie sa fiu salvat…ca eu, de unul singur nu ma pot salva…

Save Me!!! Cineva trebuie sa ma salveze…cineva trebuie sa-mi opreasca caderea…ca altfel…nu stiu unde voi ajunge… Nimic nu mai merge…nimic nu mai e la fel…totul sa dus dracu’… Nimeni nu ma mai vrea…nimeni nu ma iubeste…sunt singur…prea singur…Cum s-a ajuns pana aici? Cum am ajuns atat de jos? nu stiu… Nu stiu ce mi se intapla…si mai ales de ce mi se intampla…De ce mie? ma tot intreb…Singurele momente in care e bine sunt momentele in care ma fac praf…uit de mine…uit de tot…jalnic nu? sa ajungi asa jos…asa jos incat singurele momente “linistite” dintr-o luna…sa fie acea noapte in care te-ai facut “praf”… Mi-e frica de ceea ce as putea sa devin…mi-e frica ca pierd controlol… Altadata…nu de mult…nu era o problema…sa agat o fata…sa dansez cu ea noapte intreaga…sa ma dinstrez…sa ma simt bine…acum…pare ceva multprea greu…
Nu mai am nimic, totul s-a dus…
Nu mai am nimic, timpul s-a scurs…
Nu mai vreau sa vad nimic in fata mea…
Ca nimeni si nimic nu ma mai poate ajuta…..

Acum cateva minute….m-am intors de la un chef…a fost groaznic…groaznic pentru mine…lumea se distra…eu stateam singur…ca o leguma… Singura consolare a fost faptul ca au mai fost fraieri ca mine… Unde am ajuns….gandul asta ma omoara… Pe langa asta…a mai fost si ieri seara…cand am fost bine…a fost bine doar pentru ca m-am facut praf cu un prieten… Pentru mine e groaznic…mi-e greu sa fiu singur o zi…sa nu pot iubi…mangaia…saruta sau strange in brate….o zi fara asta…e rau…dar zeci de zile? e dezastru… Si asta nu e totul…nici pe departe….mai exista cineva…care imi distruge viata…cand incep sa ma ridic…vine…si ma doboara…si ma baga si mai in adanc… Si atunci….de ce ma mai mir ca am ajuns unde sunt? toate astea…se aduna…si odata adunate…e prea greu…multprea greu… Singura sperata…ca speranta mai am…nu multa da mai am…se spune ca sperata moare ultima..asa e… Singura sperata a mea…singura mea santa…e ca…cat mai curand sa apare cineva…si sa ma salveze…sa ma iubeasca…sa faca ca eu sa nu ma mai simt… Condamnat…..

Zero…..

“Uneori stau si ma gandesc, Doamne…
Nu stiu cum sa ii multumesc…cum…
Sa-i mutumesc pentru tot ce a facut…
Mi-a dat curaj sa devin cine acum sunt…..“

Zero…Zero inseamna nimic…mai rau nu se poate… Cand esti la Zero…esti la nimic… tu insuti esti nimic… Asta sunt eu…sunt Zero..sunt la Zero…la nimic… De multe ori…mi-as dori…ca intro dimineata…visul -inclusiu somnul- sa-mi continue…sa nu se sfarseasca… Cu toate astea…am un motiv pentru care ma trezesc zi de zi…un singur motiv…tu esti acest motiv…tu esti singurul motiv pentru care ma trezesc in fiecare dimineata… Fara tine…sunt Zero…sunt nimic… Urasc asta…urasc totul…tot ce ma inconjoara…imi urasc pana si sinele…pentru incapacitatea de a fi ce as vrea sa fie…pentru lucrurile pe care le vreau…nu le am…si nici nu stiu cum le-as putea obtine… Urasc ca ma iubesti…ca poti iubi ce eu urasc…..

“Si ma trezesc…sunt tot inger eu…si demon sunt tot eu…doar sa ma facid mi-e greu…..”

Nu stiu ce sa fac…cum sa fac…ca sa scap de acest Zero… ca sa fiu ceva…altcumva…sa realizez ceva…sa obtin ceva…sa am succes…suncesul pe care tu il ai…Sa nu mai depind de nimeni…sa pot fiu multumit cu mine… Nu stiu ce sa fac…de unde sa-ncep…cum sa incep… Si cum nu stiu ce sa fac…fac ce e mai simplu…adica nu fac nimic… Uras asta…uras ca nu ma regasesc…sunt in cautare de mine insumi…si nu ma gasesc… Tu esti singurul lucru real din viata mea…in rest…doar iluzii…dezamagiri…si vise… Esti singurul lucru de care sunt mandru… Esti practit…tot ce am…si cand sunt cu tine…nu am nevoie de nimic altceva… Dar…nici pe departe nu e de ajuns…nu e de ajun ca tu sa fi totul…iar eu nimic… Stiu ca pot mai mult…e si normal…totul e mai mult decat nimic…pot mult mai mult…si totusi…atunci de ce nu reusesc?!

De multe ori…ma gandesc doar la “praf”…doar la “foc”… Ma gandesc…ca atat timp cat sunt sub efectul lor…sunt totul…am totul…tot ce am nevoie…tot ce imi doresc… Atunci nu exista reguli…nu exista bine…nu exista rau…nici vise…dejamagiri…lacrimi…inplimire…fericire…nu exista nimic…doar eu…si lumea mea… Totodata ma gandesc si la faptul ca…aceste lucruri…sunt departe de mine…chiar daca…mi-ar prinde bine astfel de momente…in care nu conteaza nimic…nu exista nimic…stiu ca la fel ca samponul Head&Shoulders care cica te scapa de matrata…la fel si drogurile te scapa de viata…

Am multe lucruri…lucruri pe care milioane de oameni ar da totul ca sa le aiba…dar eu nu sunt multumit…Obtin ceva…si cum obtin acel ceva…imi dau seama ca nu e destul…ca vreau altceva…ceva mult mai mult… Nimic nu ma mai atrage…nu ma mai multumeste...nu ma mai face fericit… Am invatat sa iubesc…am cunoscut iubirea adevarata…si acum…o traiesc din plin…iubesc…sunt iubit…sunt doua lucruri la care le-am visat de o viata… Femeia din viata mea…este totul…langa ea tot ce e rau dispare…ma face fericit…langa ea sunt fericit… Nu aici e problema… Problema e ca…ea e singurul lucru bun din viata mea… Acum ma simt prost…ca sunt eu nimic…ca sunt Zero…ca nu o merit…ca nu sunt destul pentru ea…ca nu pot sa-i ofer tot ce as vrea… ca nu sunt ce as vrea… E un sentiment neplacut…e neplacut sa vrei sa schimbi ceva…ceva ce nu stii cum e…..

“Pacat ca nu pot fi, ce ti-ai dori, oricat m-as stradui…

Dar zi de zi fac tot ce pot, ca tu sa ma poti iubi…

Voi incerca sa ma schimb si fi atenta la mine…

Mai bine mor decat sa stiu, ca te voi pierde si pe tine….“

Obsesion……

Nooo, no es amor,
lo que tu sientes se llama obsession,
una illusion, en tu pensamiento,
que te hace hacer cosas,
asi funciona el corazon…..

Iubirea mea moare chiar înainte de a se naste… Cum e posibil? Nici eu nu stiu…dar am un talent deosebit…intr-o clipa pot distruge tot ce am construit… Viata pare nedreapta uneori…e ca un joc… un joc dur si haluginant… viata inseamna risc…inseamna sa cazi… sa sa te ridici…inseamna vointa  de a ajunge in punctul tau cel mai culminant si sa te simti nemultumit si nelinistit cand nu reusesti sa o faci… Ati ghicit! Am ramas singur…ne-am despartit… Dar…era de asteptat devreme ce totul are un inceput…si inevitabil si un final… Pana la urma imi vine in minte din nou faptul ca iubirea…dragostea nu e de mine… Se pare ca fuge de mine, ca si cum n-ar mai avea nici o inportanta si nu s-ar simti bine-venita… Si totusi…daca nu as iubi…nu as fi nimic… In timpul intregii mele vieti am inteles dragostea ca pe un soi de sclavie consimtita….E o minciuna! Libertatea nu exista decat in prezenta ei… Cine se daruie total…cine se simte liber iubeste maxim… Iar cine iubeste maxim se simte liber…

Ce ciudata este viata…de multe ori e foarte zgarcita…trec zile, saptamani, luni sau chiar ani fara sa simtim nimic nou…Tosutusi cand se deschide o usa o adevarata avalansa patrunde in spatiul deschis: acum nu ai nimic…iar in clipa urmatoare ai mai mult dacat poti accepta…

“Cu toate astea…tu stii bine…
  Ca orice ar face, pan’ la urma tot la tine vine…
Asa ca frumoaso… ai grija de el…
Pentru ca la tine-n inima nimeni nu-i la fel…..”

Cautarea fericirii…a depasit de mult scopul vietii…e deja o obsesie… O obsesie ca si iubirea noastra…iubirea inca mai exista…”noi” sa sfarsit… Am gresit eu…m-ai iertat…am gresit din nou…s-a terminat… Din pacate…am avut ajutor mare…un ‘prieten’ care numai prieten nu e…care ti-a zis tot…tot ce am facut…si tot ce nu am facut totodata… In loc sa ma apere, ca asta fac prietenii…el m-a ingropat…s-a bagat intre noi…si a reusit sa ne desparta… Dar te inteleg si pe tine…in locul tau cred ca faceam si eu la fel… Nu sunt trist…dar nici fericit nu pot sa fiu…Sunt linistit…stiu ca niciodata nu te-am mintit…cand ti-am gresit…mi-am recunoscut gresala…daca am facut prostii sau te-am inselat…am avut puterea sa recunosc…si sa-mi cer iertare… Am fost…si sunt dispus sa fac tot pentru tine…pentru ca te iubesc…pentru ca ce mi-ai dat tu…nimeni nu-mi putea da… M-ai facut sa inteleg…ca dragostea e si pentru mine…ca dragostea e in noi nu este in celalalt…este in noi insine…noi o trezim… Doar pentru trezirea asta avem nevoie de celalalt…. Universul are sens doar atunci cand avem cu cine sa ne inpartasim emotiile….

Pana mai ieri…ma simteam ranit…ori de cate ori am pierdut pe vreo fata la care tineam… dar acum nu… Astazi sunt convins ca nimeni nu pierde pe nimeni….pentru ca nimeni nu poseda pe nimeni… Asta e adevarata experienta a libartatii: Sa ai lucrul cel mai inportant din lume fara al stapanii… In dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni….fiecare e raspunzator pentru ceea ce simte…si nu putem da vina pe celalalt pentru asta…

“Dar stiu ca n-o sa creada, ma cunoaste bine…
Ma citeste din priviri scandalul vine de la sine…
Stie ca o s-o mint mereu, nu e prima oara…
Ea o sa ma prinda si io o sa fac iara…
Asta sunt io asa imi place sa traiesc…
Ea ma iarta tot mereu pentru ca o iubesc….”

Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic….totul e doar o iluzie… Cine a mai pierdut vreodata un lucru pe care-l socotea garantat, invata pana la urma ca nimic nu-i apartine…

Si daca nimic nu-mi apartine…nu trebuie sa-mi pierd timpul batandu-mi capul cu lucruri care nu sunt ala mele…mai bine ar fi sa traiesc ca si cum azi ar fi ultima (sau prima) zi din viata mea……